Mikhail Baryshnikov, perla baletului secolului XX

Mikhail Baryshnikov, perla baletului secolului XX

„Nu contează dacă ridici piciorul foarte sus. Tehnica este înainte de toate transparenţă, simplitate”

 

„În memoria corpului meu îmi imaginez toate gesturile, toate mişcările pe care le văd în jur. Braţele mele, gambele, picioarele sunt ca o bancă de date. Când dansez extrag ca dintr-un computer toate gesturile memorizate în cursul anilor şi le transform în artă. ” -

- Mikhail Nikolaevich Baryshnikov

Mikhaíl Baryshnikov (in letona: Mihails Barišņikovs) este un dansator, coregraf şi actor american de origine rusă. De multe ori citat alături de Vaslav Nijinsky şi Rudolf Nureyev este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai bun dansatori de balet din lume. S-a născut la Riga la 27 ianuarie 1948, în Republica Sovietică Socialistă Letonă (URSS), din părinţi rusi. Tatăl său a fost inginer, iar mama sa croitoreasă. La vârsta de doisprezece ani, mama lui s-a sinucis, Mihail a fost crescut de tatăl sau şi de bunica. Mama sa a fost o mare admiratoare a baletului . La unsprezece ani a înaintat cererea de admitere la Scoala de Balet a Operei din Riga, unde a fost acceptat un an mai târziu, în 1960, şi unde si-a continuat studiile academice. În acest timp, Baryshnikov a învăţat să vorbeasca franceza şi aspira sa fie un pianist celebru. Între timp, s-a îndrăgostit de balet, surclasand afectiunea sa pentru pian şi ca urmare a decis să urmeze o carieră ca balerin.

În 1963, în timpul unei vizite la Leningrad (acum Sankt Petersburg), el a aplicat pentru celebra Scoala de balet Vaganova. După terminarea studiilor, în 1966, el s-a alăturat trupei Baletului Kirov din Leningrad. În ciuda tradiţiei, Baryshnikov nu a început ca ucenic în corpul de balet, ci si-a făcut debutul ca solist în Giselle. In acelasi an a castigat medalia de aur la concursul internaţional de balet la Varna, in Bulgaria. La întoarcerea sa la Leningrad, el a continuat cu acelaşi succes.

După întâlnirea cu coregraful francez Roland Petit la Leningrad, acesta din urma l-a invitat pe Baryshnikov să participe la un turneu in Canada. La 29 iunie 1974, în timp ce era in turneu, cu Baletul Bolshoi , Baryshnikov a fugit solicitând azil politic în Toronto şi a aderat la Royal Ballet Winnipeg.

Intre anii 1974 – 1978, a fost prim balerin al American Ballet Theatre (ABT), unde a fost partenerul lui Gelsey Kirkland. El a lucrat de asemenea in New York City Ballet, cu George Balanchine , cât şi ca artist invitat permanent cu Royal Ballet si a facut turnee in intreaga lume timp de 15 luni . El s-a întors la ABT în 1980 ca balerin si director artistic, o poziţie pe care a deţinut-o timp de un deceniu. Rămâne ca unul din marii balerini, protagonist al unor roluri memorabile, printre care „Spărgătorul de nuci”, „Push Comes to Shove” de Twyla Tharp şi „Don Quijote”.

La data de 3 iulie 1986 Baryshnikov a devenit cetăţean naturalizat al Statelor Unite.

Schimbarea cea mai importantă în viaţa sa profesională, a fost cand a luat decizia de a ieşi din baletul clasic si de a se dedica dansului modern, infiintand “White Oak Dance Project”, care are drept scop crearea unor opere originale pentru dansatorii în vârstă, impreuna cu Mark Morris şi unde a fost director artistic din 1990 până în anul 2002.

În decembrie 2000, Misha a câştigat premiul “John F. Kennedy Center”, pe care l-a impartit cu tenorul spaniol Plácido Domingo şi cu actriţa Angela Lansbury. În 2003, el a castigat “Prix Benois de la Danse” pentru intreaga cariera.

Unul dintre cele mai recente şi ambiţioase proiecte poartă numele de „Baryshnikov Arts Center”, un laborator dedicat artiştilor independenţi, cu sediul în inima New York-ului, deschis in 2005.