La Bayadere

La Bayadere

Referinte istorice

Marius Petipa a compus baletul La Bayadere având ca temelie estetica Romantismului dar şi propria viziune a esteticii clasicului. Tipic perioadei romantice este alegerea unei locaţii exotice şi conturarea unor personaje diafane.

Petipa a avut ca sursă de inspiraţie pentru La Bayadere dramele Sakuntala şi The Little Clay Cart ale poetului și dramaturgului indian de limbă sanscrită, Kalidasa.

Regatul Umbrelor se pare că a fost inspirat de ilustraţiile lui Gustav Doré pentru Paradisul lui Dante.

Este notabil faptul că în Regatul Umbrelor “graniţele” dansului clasic sunt depăşite oferind oportunitatea pentru interpreţi de a evidenţia abilităţile tehnice cu puritatea şi acurateţea clasicului, în contrast cu drama ce-i învăluie.

Aceast tablou reprezintă metafora şi este considerat precursorul baletului alb din Lacul Lebedelor şi din Les Sylphides.

La Bayadère conţine, de asemenea, scene de procesiune monumentale (cu referire la opera Aida, La Bayadère a fost etichetat ca „Giselle, la est de Suez”). La Bayadère a avut premiera la Teatrul Maryinsky din Sankt Petersburg, în 4 februarie 1877.

Deşi Petipa se bucura de privilegiul de a avea autoritaea de “premier maître de ballet” sau “ballet master” unic al Baletelor Imperiale de la Sankt Petersburg, montarea unui nou balet şi de o asemenea anvergură era plină de dificultăţi.

La Bayadère a fost produs într-o perioadă când politica oficială descuraja invitarea unor balerini străini în Rusia. De asemenea, e de menţionat inabilitatea de promovare a baletului şi de atragere a publicului deşi din punct de vedere tehnic exista cel puţin o echivalenţă cu teatrele srăine.

Au existat, de asemenea, probleme de alcătuire a programului cu Opera Imperială Italiană care a monopolizat timpul de repetiţie pe scenă şi a lăsat doar două spectacole pe săptămână pentru balet.

Opera, de asemenea, a cheltuit o grămadă de bani ceea ce a determinat restrângeri financiare pentru balet din partea lui Karl Karlovich, directorul teatrului. Este de subliniat că Petipa şi regizorul său au petrecut nu mai puţin de şase luni pentru a prezenta artiştilor fiecare act şi reprezentaţie individuală şi au reuşit să le monteze şi pune în scenă o singură dată, altfel spus a fost doar o repetiţie.

În pofida acestor probleme şi a faptului că preţul biletelor era mare, primul spectacol, care a avut ca solişti pe Ekaterina Vazem (Nikiya) şi Lev Ivanov (Solor), s-a jucat cu casa închisă. La sfârşit, publicul, încântat de performanţă, a aplaudat mai bine de o jumătate de oră…

Printre cadourile primite de Ekaterina Vazem au fost un rubin încrustat cu diamante şi nenumărate flori, cântăreaţa de operă Adelina Patti (n.19 februarie 1843—d.27 septembrie 1919 a fost o soprană de origine spaniolă, considerată de unii drept cea mai mare cântăreață de muzică de operă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) numărându-se printre cei captivaţi de intepretarea Ekaterinei.

Producția originală a baletului La Bayadère nu a supravieţuit decât pănă la pensionarea Ekaterinei Vazem. Între premieră şi retragerea lui Vazem, pe 17 februarie 1884, au fost jucate aproximativ 70 de spectacole. Anna Johanson a preluat rolul principal, de cinci ori în sezonul 1884/1885. În 1885, La Bayadère a fost retras din repertoriu.

În 1900, într-o producţie în mare parte neschimbată şi pentru marcarea aniversării a patruzeci de ani de carieră artistică a dansatorului Pavel Gerdt (n. St. Peterburg, Rusia, 22 Noiembrie 1844 — d. Vamaloki, Finlanda, 12 August 1917, a fost “Premier Danseur Noble” al Imperial Ballet, Bolshoi Kamenny Theatre, şi Mariinsky Theatre timp de 56 ani, debutând în 1860, retragerea sa fiind consemnată în 1916), Petipa prezintă o versiune în care numărul de dansatori a fost extins, de la 32 la 48 iar libretul muzical redus.

Baletul a fost prima dată văzut în afara Rusiei, la Londra, în 4 iulie 1961, şi a fost prezentat de Kirov Ballet (în prezent St. Petersburg Maryinsky Ballet). Acesta a fost turneul în care Nureyev a fugit în Vest. Doi ani mai târziu el a organizat Regatul Umbrelor pentru the Royal Ballet.

În 1980, Natalia Makarova a realizat coregrafia pentru baletul complet, în trei acte, acesta fiind prezentat la American Ballet Theatre, recăpătându-şi popularitatea.

Ultimele două producţii notabile au fost montate pentru Paris Opéra Ballet, în 1992, de Rudolf Nureyev, în versiunea interpretată la Kirov Ballet şi de Sergei Vikharev în 2001, în încercarea de reconstrucţie a producţiei lui Petipa, din 1900.

 

The Royal Ballet in LA BAYADÈRE from The Royal Opera House

Covent Garden, 1991

Coregrafia Natalia Makarova, dupa Marius Petipa

 

 

Acţiunea baletului se desfăşoară în legendara şi exotica Indie. Nikiya, o bayadèră sau dansatoarea din templu, este îndrăgostită de Solor, un războinic nobil. Cu toate acestea, Rajahul decide să o căsătorească pe fiica lui, Gamzatti, cu Solor. Copleşit de frumuseţea ei, Solor uită juramintele de iubire făcute pentru Nikiya.

Când Rajahul află de iubirea dintre Nikiya şi Solor de la Marele Brahman (care este, de asemenea, îndrăgostit de Nikiya), el decide să o ucidă pe bayaderă. Gamzatti încearcă să o convingă pe Nikiya să renunţe la Solor, dar aceasta refuză şi o atacă pe prinţesă care doreşte astfel să o vadă pe bayaderă ucisă.

Nikiya dansează la festivităţile prilejuite de logodna dintre Gamzatti şi Solor. Ea este muşcată de un şarpe veninos ascuns într-un coş de flori trimis de Rajah şi de Gamzatti.

Solor are o viziune halucinantă cu Nikiya în „Regatul umbrelor”. El încearcă să o îmbrăţişeze, dar ea dispare. Mai târziu, la ceremonia de nuntă din nou este bântuit de viziunea cu Nikiya pe care numai el poate vedea. Zeii, înfuriaţi de uciderea Nikiyei, distrug Templul, omorându-i pe toţi cei prezenţi. Spiritele lui Nikiya şi Solor se reîntâlnesc în iubire veşnică.

©BaletRomania, 2013

Link catre acest articol