„O balerină trăieşte pentru aplauze. Aplauzele sunt semnul că ea a făcut publicul să-i placă munca ei. Şi asta merită orice sacrificiu.” Georgia
Mă uit la fotografia de profil, urmăresc o variaţie clasică, citesc ale ei cuvinte, apelez şi la memoria mea si apoi, în mod natural, văd povestea Georgiei ce mi se înfăţişează ca un balet in 2 acte: primul act, al copilei ce ţi-e uşor s-o aşezi intr-un tablou ale cărui „protagoniste” sunt florile şi zâmbetul său minunat şi care prinde viaţă animând scena cu mişcările sale atent lucrate, cu graţie, atitudine si frumuseţe şi actul doi în care vezi copilul talentat de azi cum creşte iar fiecare zi de muncă, de durere, de lacrimi sau de bucurie se transformă într-un pocal al balerinei din care ea, Georgia, gustă esenţa muncii si a zâmbetelor sale dulci şi, ca într-o magie, se transformă în prim-balerina ce strânge toate privirile şi fiecare bătaie de inimă în fiecare gest, mişcare si respiraţie interpretate pe o mare scenă… Nu pot fi decât fericit că sunt din nou martorul unei deveniri si al poveştii Georgiei Andreei Botez, graţioasă, adorabilă, într-un cuvânt Balerină. Alexandru Marinescu
Povestea Georgiei:
„Vinovata” de legatura mea cu baletul este mama. Voia sa-mi umple timpul cu ceva si se tot gandea cu ce anume.La muzica si desen eram anti-talent (intre timp mi-am mai revenit). La modelling nu mi-a placut. N-am vrut nici macar sa-mi dau paltonul jos, dar sa mai fac si poze!
Vazand mama ca sunt elastica si ca stau mai mereu pe varfuri, s-a gandit la balet. Printr-o prietena de familie am ajuns la Dl. Adrian Caracas care m-a dus, apoi, la Studioul M al Operei Nationale. Acolo am intrat pe mana doamnei Magdalena Rovinescu. Aveam 5 ani la vremea aceea si pot sa spun ca o parte din copilarie am petrecut-o acolo, la Opera, in sala Studio.
A fost o perioada frumoasa, plina de amintiri de neuitat: „Magazinul de papusi”, spectacolul ce se tine de 2 ori pe an la Opera Nationala, Balul Vienez de la Palatul Parlamentului, concursuri nationale si internationale, turnee, emisiuni tv si multe altele. Datorita celor doi, domnului Adrian si doamnei Magda, nu numai ca am inceput sa iubesc baletul si sa-mi controlez emotiile, dar si sa-mi doresc sa devin balerina.
Astfel incat, dupa 5 ani de Studio M, m-am inscris la Liceul de Coregrafie Floria Capsali, in clasa a cincea.

Au fost zile in care am plans, zile in care am avut dureri, basici, bataturi, dar niciodata nu m-am gandit sa ma las. Sentimentul pe care-l ai atunci cand esti pe scena, cand lumea te aplauda si te felicita, nu seamana cu nimic, e unic.
Bineinteles ca visul meu, ca al oricarei fete care face balet, e sa ajung candva prim-balerina.
Copii de elita – BaletRomania, un concept Alexandru Marinescu
Articol publicat in 11 mai 2014