Francesca Maria Baciu – pasiune, ritm şi culoare pe un portativ din albe petale

0
293

„Eram din nou bucuroasa, fericita, ma regasisem! M-am nascut inca o data, pentru balet!” Francesca Maria Baciu

Ce poate fi mai frumos in lumea asta cruda decat povestea unui copil a carui copilarie inseamna pasiune pentru arta si sport? Un suflet  care, pas cu pas, este mai aproape de scena succesului si a dedicatiei pentru arta, pentru balet. Francesca este imaginea balerinei care, modelata in mainile destinului, ajunge sa prinda viata si culoare acolo unde-i este locul, pe scena si aproape de nebunia si emotiile competitiilor si performantelor in balet. Nimic nu se compara cu incarcatura clipelor de asteptare, ale reprezentatiei in balet si apoi in final a rostirii castigatoare a numelui tau pe podiumul unde-ti este locul, floare alba de cires! Si chiar daca n-ar fi asa, Francesca stie atunci cand este pe scena sa creeze emotie si sa faca din coregrafie o poveste vie la care nu ai cum sa nu fi conectat pe de-a-ntregul.

Mereu ma intreb…. oare cat conteaza cuvintele mele sau ale noastre? Oare ele pot fi aproape de ceea ce reprezinta acesti copii minunati? Probabil ca nu. Probabil ca cea mai buna replica sau cel mai bun raspuns pentru balerini sunt aplauzele, zambetele, ovatiile sau „invitatia la vals” adica cuvinte rostite, iubire, pasiune, suferinta, inteligenta dar si sacrificiu pentru izbanda lor. Balerinii asteapta multumirea si sustinerea celor din jur, au nevoie de un suport moral si de multe ori financiar pentru a reusi. Munca lor este incredibil de grea, fiecare fibra a trupului lor respira prin balet si intra in armonie cu noi numai atunci cand simt ca sacrificiul lor inseamna ceva si pentru noi! De aceea, Francesca, locul tau alaturi de alti copii de elita este meritat caci tu intaresti convingerea mea ca fiintele frumoase pot exista si intr-o lume a raului si a indiferentei! Poate exemplul vostru ne va face sa fim mai buni si sa privim cu ochii blanzi, cu mintea si  sufletul deschise si ceea ce este frumos in aceasta lume, bucurandu-ne de reprezentatia voastra pentru oameni si pentru istoria scrisa de voi pentru noi, pamantenii. 

Povestea ta si cuvintele tale spun totul… Bafta, Francesca si fie ca drumul tau sa fie insotit de albe petale de flori! Asadar sa te ascultam….

 

„Mă numesc Francesca Maria Baciu şi am aproape 16 ani. Viaţa mea, de la 5 ani, a fost între sala de sport şi sala de balet. Dacă am vreun regret? Nu! Dacă aş schimba ceva din trecutul meu? Nu! Sunt sigură că toate au avut un scop şi ma vor duce pe un drum pe care îl visez…

Chiar dacă am muncit mult, de mică, nu am niciun regret pentru timpul pierdut, pentru miile de ore de antrenament, de restricţii, de sudoare şi lacrimi. Au fost lacrimi de durere, de oboseală, de speranţă, de deznădejde, dar, mai ales, lacrimi de bucurie. Lacrimi de bucurie, pentru că am cunoscut succesul de mică şi, înca de la vârsta de 7 ani, am urcat pe podium. Cred că cele mai frumoase momente din viaţa mea au fost atunci când, acolo sus, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, în diverse ţări, eu ascultam cu lacrimi în ochi imnul ţării mele care era intonat pentru mine. Cred că nimic nu se compară cu acel sentiment.

(min 3’53).

La vârsta de 5 ani, am început să fac gimnastică ritmică, aşa ca să cresc frumos. Făceam câte 1-2 ore, de 2 ori pe săptămână. La 7 ani, am început să fac performanţă, adică 3-4 ore în fiecare zi. Tot la 7 ani am ieşit Campioană Naţională şi am câştigat şi Cupa României. De atunci, timp de 9 ani, an de an, am câştigat numeroase medalii şi Cupe Naţionale şi internaţionale. În prezent, am aproape 100 de medalii şi vreo 20 de cupe.

Am avut concursuri in Bulgaria, Ungaria, Rusia, Ucraina, Belgia, Croatia, Serbia, Estonia, Polonia, Cehia, Germania, Bielorusia, Grecia, Cipru şi România. Cel mai important rezultat a fost locul 10 obtinut la Campionatul European de la Bremen 2010 la cerc si Cupa Verviers si medalia de aur la individual compus in noiembrie 2011 in Belgia, unde am participat impreuna cu lotul national de junioare al Romaniei. Acela a fost si ultimul trofeu de la ritmica.

 

Primul meu contact cu baletul l-am avut de pe la 9 – 10ani. Pentru a ma ajuta la gimnastica ritmica, am inceput sa lucrez cu Stefan si Camelia Soare, balerini la Opera Romana, acum profesori la scoala de dans Soleil. Lucram o data pe saptamana. Dl Soleil mi-a facut dansul Arlechinul, pe care l-am dansat prima data in Estonia la Gala Laureatilor, in 2009

Un alt dans, in coregrafia tot a lui Soleil, a fost D’artagnan

(min 6’21)

Familia Soare a devenit foarte apropiata familiei mele. Dl Soleil i-a sfatuit pe parintii mei sa ma inscrie in clasa aV- a la Liceul de Coregrafie, unde sunt si astazi eleva, in clasa a IXa. Chiar a mers cu mine sa ma inscriu. Si nu voi uita niciodata vorbele lui din acea zi: mi-a spus ca pana in clasa a VIII- a, sufletul meu va alege intre gimnastica si balet. Asta s-a intamplat. Nu m-am gandit la asta. Nici nu aveam timp, eram asa ocupata cu scoala si antrenamentele si concursurile, ca abia aveam timp sa ma odihnesc. Nu-mi amintesc sa fi avut vreo vacanta doar cu familia.Vacantele mele au fost cantonamente, dimineata alergam, dupa-amiaza la fel, plus elemente de gimnastica si muuulta pregatire fizica. De Pasti eram in sala de sport sau chiar la concurs, de Craciun la fel. Nu stiam cum ara altfel, eu doar asa stiam ca se poate trai…

La scoala, profesorul care m-a incurajat si m-a facut sa-mi schimb optiunea în timp (si careia ii multumesc enorm acum), a fost doamna profesor Ana Caraianopol. Lucram doua ore studii dimineata impreuna cu colegii mei si asta doar atunci cand eram la scoala. Lipseam saptamani intregi de la scoala atunci cand eram in cantonament sau la concursuri. Dupa amiaza nu mergeam niciodata la orele de repertoriu, deoarece aveam antrenamente de gimnastica,cca 4-6 ore, zilnic. Chiar daca eram fericita cu ceea ce faceam, incet-incet, ma uitam la colegele mele care dansau in pointe si-mi doream si eu sa dansez pe scena. Stateam pe YouTube ori de cate ori aveam pauza si ma fascinau piruetele si fouette-urile in pointe si sariturile baietilor. La un moment dat, mama a observat ca eu nu ma mai uitam la gimnastica ci numai si numai la balet. Dupa ce ne-am intors de la ultimul concurs, din Belgia, in noiembrie 2011, clubul unde ma antrenam eu s-a inchis din motive financiare si eu a trebuit sa ma antrenez in sala cu lotul national. Dar nimic nu mai era la fel. Am inceput sa pierd timpul in sala. Antrenoarea bea cafele si fuma tot antrenamentul si antrena selectiv.

Eu veneam de la un club privat. Aveam alt stil de lucru, fusesem crescuta la scoala bulgara si ucraineana de gimnastica. Am stat un an intreg la Levski Sofia, cu Silvia Miteva – una dintre cele mai mari antrenoare ale lumii. Aici nu puteam lucra. Eram la un pas de depresie. Singurul lucru care ma putea salva era baletul.Toata puterea mea de munca, toata dragostea mea s-au indreptat, incet-incet, spre balet. In acest timp, dna Caraianopol tragea de mine sa renunt la gimnastica si sa vin la balet. Pana cand, s-a intamplat: intr-o zi, i-am anuntat pe parintii mei ca eu nu mai calc in sala de sport.

Doamna Caraianopol a fost foarte bucuroasa cand am anuntat-o. Mi-a spus: in sfarsit! acum, hai la repetitii sa ne pregatim pentru Olimpiada! Asta a fost in decembrie 2011.

In ianuarie 2012, am inceput sa merg si eu cu colegii la repertoriu. Imi era foarte greu, caci, dupa 10 ani de gimnastica, trebuia sa-mi schimb niste obiceiuri, niste pozitii si atitudini care devenisera deja reflexe. Imi dadeam seama ca nu fac cu usurinta unele elemente,dar eram foarte hotarata sa muncesc pana reusesc. La scoala imi spuneau gimnasta. Dar nu ma deranja asta, chiar eram bucuroasa, stiam ca am niste atuuri, si, in plus, aveam o mare dorinta de a ma afirma si o mare putere de munca. Asta stiu sa fac cel mai bine si asta-mi place cel mai mult: sa ma antrenez. Eram din nou bucuroasa, fericita, ma regasisem. M-am nascut inca o data, pentru balet :). Pot sa spun ca, in ianuarie 2012, m-am nascut a doua oara! Pentru a dansa!

Primul rezultat la balet l-am obtinut doar in cateva luni, la Olimpiada Nationala de coregrafie, unde am obtinut locul al 3- lea.

Pentru mine era o mare realizare, la fel ca si pentru parintii mei care m-au ajutat si m-au sustinut enorm in tot acest timp. La fel si doamna profesoara Caraianopol, fiind foarte pasionata si gasind in mine o eleva foarte muncitoare, m-a ajutat sa recuperez cei 4 ani in care, desi eram la scoala de balet, am lipsit mai tot timpul de la orele de studii si repertoriu.

In vara trecuta am participat si la primul meu concurs international, World Ballet Competition Open Romania, care s-a desfasurat la Sibiu si unde am obtinut locul al 3-lea si medalia de bronz (locul I nu s-a acordat), la categoria de varsta 15-18 ani.

Imi amintesc ca la acel concurs am fost accidentata la ambele glezne, aveam tendoanele umflate, de abia puteam sa mai calc, dar sa mai si dansez. Plus ca ma pregatisem doar vreo doua saptamani pentru acel concurs. Mi-am dat cu tot felul de sprayuri, am strans din dinti si… am reusit! In ziua aceea, mama mi-a spus: stiam ca ai sa reusesti! La acel concurs am mers impreuna cu dna profesor Rose Marie Bot Stocec. M-a felicitat si m-a ajutat foarte mult sa trec cu bine peste acele dureri. Apoi mi-a pregatit un dans contemporan, Carmen, cu care am participat, ca invitat, la Festivalul Tanarului Dansator, care a avut loc in Mangalia, vara trecuta. Tot ca invitat, am participat si la spectacolul de sfarsit de an al Scolii de dans Soleil. A fost o onoare pentru mine sa merg la acel spectacol impreuna cu Cristina Dijmaru si Bogdan Canila.

Pentru vara trecuta am primit invitatie la un stagiu de pregatire in America, cu profesori rusi de balet si la unul in Anglia. Am decis atunci sa nu merg, deoarece eu eram inca la inceput si trebuia sa pun la punct unele deprinderi capatate in 10 ani de gimnastica.

In Noiembrie 2012, am participat la Paris la Youth America Grand Prix. Acolo m-am clasat in Top 12 la dans contemporan la categoria 15-19 ani, cu dansul Carmen, coregrafia Rose Marie Stocec Bot. Am obtinut si o bursa de 5 saptamani la Rock School, in Philadelphia, pentru vara aceasta.

In primavara aceasta, am participat din nou la World Ballet Competition Open Romania 2013, care a avut loc la Sibiu, unde am obtinut tot medalia de bronz, de data asta la dans contemporan, tot cu dansul Carmen.

In 21-23 martie 2014 Francesca participa din nou la WBC Open Romania si reuseste sa obtina medalia de argint (clasic) si medalia de bronz (contemporan) dar si invitatia de a participa la marea finala din Orlando, US.

In general, programul de lucru este: dimineata 2 ore de studii, iar dupa-amiaza intre 2-4 ore sau chiar mai mult, repertoriu, duet, dans modern, popular. Cateodata termin la ora 20:00, avand repetitii pentru diferitele spectacole la care colaborez cu Opera Romana. Atunci cand nu avem sala libera la opera, imi repet acasa, unde tatal meu mi-a facut special o sala de sport ca sa ma ajute in pasiunea mea.

La invatatura am rezultate foarte bune, intotdeauna am avut medii peste 9, chiar 9,50 in ultimii ani, am obtinut si bursa scolara si am fost intotdeauna printre primii 3 din clasa! Am dansat in diferite spectacole impreuna cu scoala sau in concursuri, pe scena Operei Romane, la Opera Comica, Casa de Cultura Octav Bancila Iasi, Casa de Cultura Targu Jiu, Sala Palatului Sibiu, la Teatrul Ion Dacian si pe scena Teatrului Andre Malraux din Paris.

Primul an de liceu l-am terminat cu media peste 9  iar la balet am reusit o mare performanta dansand in „Lacul Lebedelor”, in actul II si IV. De asemenea, am fost alaturi de colegii de anul IV la spectacolul de atestat, dansand Tango, sub indrumarea maestrei coregraf Florica Stanescu. Am dansat de asemenea, in Spectacolul de sfarsit de an al Liceului de Coregrafie Floria Capsali si in  spectacolul meu de suflet al Scolii de Dans Soleil.

Visul meu este sa dansez pe scenele mari ale lumii. Imi place la fel de mult si baletul clasic si dansul contemporan. Ma vad dansand la fel de bine in amandoua, desi la dans contemporan ma exprim altfel, stiu ca pot sa fac si altceva.

Un singur lucru ma sperie: ca nu mi-ajunge timpul sa fac tot ce-mi propun. As dori sa invat mai multe lucruri deodata, parca timpul se comprima in timpul orelor de repetitii si se termina deodata programul si eu n-am apucat sa fac tot ce trebuia. Parca sunt prea putine ore de studii pentru cate am eu de invatat!

M-am nascut intr-o familie de campioni: fratele meu, Mihai, este si el campion national si medaliat in numeroase concursuri nationale si internationale, la doar 11 ani. Stiu ce inseamna sa muncesti din greu! Tatal meu imi spunea asa,cand eram obosita si plangeam: munceste ca munca e grea, dar rezultatele sunt foarte frumoase!

Sunt convinsa ca toti anii care au trecut au avut un scop, toata pregatirea de la gimnastica si intoarcerea catre balet ma pregatesc spre acel moment pe care eu il doresc si il astept sa vina. Candva, cineva m-a comparat cu Silvie Guillemme, care a fost si ritmista si balerina. Mi-a placut foarte mult aceasta comparatie.

…Eu stiu ca voi reusi. Stiu asta. M-am nascut ca sa dansez! Muncesc pentru asta! Traiesc pentru asta!

Daca am si modele? Bineînteles ca am: Alina Cojocaru, Bianca Fota, Natalia Ossipova.

Imi doresc mult sa ajung intr-o zi ca una din ele!”

BaletRomania, 20 Aprilie 2013, 09:25 AM

update 24 Martie 2014