Andreea Iuliana Ţăruş este un răsărit de soare

Andreea Iuliana Ţăruş este un răsărit de soare

„Trăiesc un rol,  mă transform într-un personaj indiferent de starea mea emoţională, dansez pentru public.”

Andreea Iuliana Ţăruş

Sigură, fermă, sinceră, cu bun simţ şi echilibrată. Tehnică impecabilă, debordantă şi cu spirit de învingătoare. Andreea evoluează spre succes, are maturitatea unui copil care a încercat greul şi-l va experimenta în continuare, dar ştie să asculte şi să cumpănească deciziile pe care le ia în momente cheie. Susţinută aşa cum trebuie, Andreea are în opinia mea şansa de a deveni o balerină completă şi căutată de marile companii sau teatre de balet. Andreea are  fibra şi graţia unei viitoare mari balerine. Sunt sigur de asta. Modelele sale, dar şi modul în care evoluează nu sunt decât anticipaţia unui viitor strălucitor. Pur şi simplu îmi place. Va veni o zi plină de Soare în care, odată îngemănătă cu apusul,  ne vom fi regăsit într-un teatru fremătând de emoţie şi de palme fierbinţi de aplauze. Cortina se va deschide, emoţiile se vor fi coborât pe scenă, orchestra îşi va fi reglat cele mai fine acorduri, iar publicul cele dintâi respiraţii în aşteptarea Andreei Ţăruş. Va fi trecerea de la plăcerea de a vedea un copil strălucitor, la încântarea de a vedea o mare balerină…
Alexandru Marinescu, 29 Decembrie 2016

CV- Până la vârsta de 9 ani, Andreea… 

 

 

 

Pentru mine baletul înseamnă totul, viaţa mea şi chiar nu-mi pot imagina cum ar fi viaţa mea fără balet.

Update 2 Mai 2017
– YOUTH AMERICA GRAND PRIX 2017 – NEW YORK FINALS
LOCUL II PAS DE DEUX CLASSIC, TOP 12 CLASSIC JUNIOR şi scholarships la ROYAL BALLET SCHOOL, PRINCESS GRACE ACADEMY, AMERICAN BALLET SCHOOL şi THE ROCK SCHOOL FOR DANCE EDUCATION
– Olimpiada Naţională de Coregrafie – Timişoara 2017 – Locul I dans clasic

„Baletul este o artă şi, totodată, un sport, împletirea între cele două făcându-l mult mai greu decât orice altă activitate sportivă sau artistică… (după părerea mea).  Am început baletul destul de târziu faţă de alţi copii, cam pe la 8 ani şi jumătate, fiindu-mi destul de greu să recuperez, dar placându-mi foarte mult şi, muncind la fel de mult, am reuşit să anulez diferenţa iniţială dintre mine şi colegele mele.
La început am vrut să fac gimnastică artistică deoarece aveam o verişoară care făcea gimnastică. Ducându-mă de câteva ori cu ea pe la antrenamente şi concursuri mi-am dorit să fac şi eu dar părinţii mei s-au opus considerând că este un sport foarte greu ce implică foarte multe riscuri (verişoara mea a avut multe probleme de sănătate care au culminat într-un final cu renunţarea la gimnastică). Am vrut după aceea să fac patinaj artistic (văzusem la televizor un campionat mondial), părinţii mei şi în special tatăl meu nu au fost de acord. Fiind atrasă de activităţi care să împletească activitatea sportivă cu cea artistică, mi-a rămas ca ultimă opţiune baletul… opţiune care uşor, uşor a devenit o obsesie, tatăl meu nefiind de acord nici cu această alegere a mea, considerând că ar fi prea greu şi că aş fi un pic cam mare deja pentru acest lucru. Aproximativ un an de zile a durat să-mi conving tatăl, la insistenţele mele tatăl meu cedând într-un final, înscriindu-mă la Clubul de balet “Voluntari”, fiind foarte aproape de casa noastră. Din păcate, aici făceam mai mult dans modern şi dansuri populare şi prea puţin balet. Profesoara de la acel club văzând că-mi place foarte mult baletul şi crezând ca aş avea anumite date fizice ok, mi-a spus mie şi părinţilor mei că ar trebui să mă înscrie la liceul de coregrafie “Floria Capsali” în cls a IV- a la cursul suplimentar de artă.

Am început să văd ce înseamnă cu adevărat baletul

andreea-tarus-foto2

 

Cu alte insistenţe, l-am convins pe tatăl meu care m-a înscris la clasa doamnei Crăciun unde am început să văd ce înseamnă cu adevărat baletul, câtă muncă presupune în sala de balet pentru a ajunge să dansezi pe scenă mult doritele “Variatii”. A fost un an greu, dar frumos, pe parcursul căruia Dna Doina Crăciun a reuşit să mă înveţe primii paşi în balet, elementele de bază, precum şi o primă variaţie, participând chiar şi la câteva concursuri unde am prins dragostea de scenă, de public. În cls a V-a, după examenul de admitere la liceu, am aflat numele noii mele profesoare de balet, doamna Nicoleta Cocea, o doamnă extraordinară care-mi va marca întreaga activitate de până acum.
Cu răbdare şi multă dragoste a început să mă modeleze, să mă facă să înţeleg că baletul nu înseamna numai “gimnastică” (piruete, sărituri, mobilitate) ci faptul că trebuie să “trăiesc” un rol, să mă transform într-un ”personaj” indiferent de starea mea emoţională, “să dansez pentru public”.  Sincer, dumneai îi datorez aproape totul, a fost şi este întotdeauna aproape de mine, mă încurajează, mă susţine în momentele dificile, este un om extraordinar.

Simt că-mi găsesc locul, îmi place enorm de mult să dansez

În culise şi la repetiţiile de la scenă din ziua competiţiei am întotdeauna emoţii dar atunci cand intru pe scenă toate emoţiile îmi dispar ca prin minune şi simt că-mi găsesc locul, îmi place enorm de mult să dansez.
La competiţia de la Paris, de anul acesta, am avut mari emoţii, îmi doream mult să câştig, ştiam că o să fie foarte greu, aproape imposibil, îmi doream enorm Locul I. Doamnna profesoară Nicoleta Cocea îmi spunea că or să fie foarte mulţi copii bine pregătiţi şi că singura mea şansă este să mă concentrez până la capăt, să dansez cu sufletul, cu inima, partea tehnică urmând să vină de la sine. La participarea mea din anul precedent la această competiţie, datorită unor mici inexactităţi din final obţinusem locul III, rămânând cu regretul că aş fi putut mai mult…
Am reuşit să repect lucrurile pe care mi le-a spus doamna, reuşind să obţin locul I la clasic junior.

Visul meu

andreea-foto3Am mai multe balerine preferate cum ar fi: Svetlana Zakharova, Natalia Osipova, dar idolul meu este Sylvie Guillem. Visul meu (şi al dnei profesoare) este să ajung să dansez la Bolshoi Theatre. Familia are un rol foarte important în cariera mea (în formare), în pregătirea mea, susţinându-mă în totalitate cu destul de multe eforturi (baletul este o pasiune costisitoare financiar) odată ce s-au convins că baletul este pasiunea vieţii mele. În urma competiţiilor la care am participat, am primit câteva invitaţii de a-mi continua studiile la câteva şcoli renumite din Europa, lucru care nu mă face chiar foarte fericită (trebuie să mă despart de familie, de dna profesoară Nicoleta Cocea, de prieteni, de şcoala mea) dar pe care va trebui să-l fac deoarece îmi sunt oferite condiţii mult mai bune de pregătire.” Vă mulţumesc, Andreea Ţăruş
©BaletRomania – Copii de elita